Suntem în topul ţărilor cu un nivel foarte ridicat în ceea ce priveşte agresivitatea în familie, violenţa asupra copiilor. Iar dacă ne-am obişnuit ca în toate cazurile să căutam vinovaţi într-o parte sau alta, pentru această situaţie suntem vinovaţi cu toţii.
Mentalitatea şi educaţia deficitară în ceea ce priveşte convieţuirea în familie ne fac să arătăm ca un popor primitiv atunci când cineva se uită la statisticile privind violenţa domestică şi citeşte cazurile prezentate în rapoarte.
E inacceptabil ca în vremurile pe care le trăim, cu acces la o educaţie diversă, acces larg la informaţie, comunicarea şi dialogul în familie să fie înlocuite cu agresivitatea şi violenţa. Iar pentru asta deja nu mai putem da vina pe politică, pe geopolitică sau alte stereotipuri care creează uneori confort în fuga de responsabilitate. De vină sunt doar pasivitatea noastră şi neînţelegerea rolului pe care îl are fiecare în combaterea acestui fenomen.
Eu m-am născut într-o familie cu 6 copii, o familie săracă, unde nevoile erau foarte mari şi soluţiile foarte puţine. Aşa erau vremurile. Tatăl meu era foarte ferm cu noi - era şi greu altfel, vă imaginaţi ce tămbălău pot face 6 copii. Însă el nu îşi manifesta fermitatea prin violenţă, el era adeptul lozincii "munca educă". Ne punea să ajutăm la munca în gospodărie. De fapt, toţi copiii munceau la ţară, iar unii care eram mai neascultători munceam mai mult.
Noi însă eram un caz fericit, în multe din familiile pe care le cunoşteam lucrurile se desfăşurau altfel, violenţa era la ea acasă. Aveam colegi care veneau la şcoală plini de vânătăi, iar asta părea normalitate, nu mira pe nimeni. Mai trist este că de atunci până azi nu s-au schimbat prea multe. Citeam recent un studiu în care erau intervievaţi părinţi care recunoşteau că îşi bat copiii; este incredibil ce argumente găsesc pentru asta şi cât de convinşi sunt că asta e singura soluţie care funcţionează.
Ce aşteptări putem avea de la un copil care învaţă de mic că pedeapsa fizică e soluţia educativă sau corectivă? Cel mai probabil va face şi el la fel cu copiii lui când va deveni tată şi iată aşa a fost adusă această moştenire a agresivităţii din trecut până în zilele noastre, când noile descoperiri în domeniul educaţiei copilului parcă au trecut pe lângă Moldova. Ştiu că sunt mulţi părinţi care dezaprobă violenţa împotriva copiilor, dar din păcate noi suntem judecaţi după ponderea acestui fenomen în societate, care este foarte mare.
Trebuie să ieşim din pasivitate şi să condamnăm activ orice fel de formă de violenţă în familie, să nu mai privim acest fenomen cu detaşare, doar pentru că se întâmplă în alte familii şi nu e treaba noastră. Este treaba noastră să avem o societate sănătoasă, cu copii care să crească normal, nu traumatizaţi, cu copii care să poată reprezenta un viitor sănătos pentru ţara noastră.
Împreună cu Fundaţia Edelweiss, voi iniţia începând de mâine o campanie socială de amploare, care are ca scop sensibilizarea opiniei publice în legătură cu violenţa asupra copiilor, cu violenţa în familie. Vom lansa mai multe clipuri sociale, vom crea centre de consiliere psihologică, vom propune îmbunătăţiri legislative, ne vom implica activ în combaterea acestui fenomen, vom cere instituţiilor responsabile să-şi facă datoria.
Este nevoie de o solidaritate naţională puternică împotriva acestui fenomen grav, e nevoie de o schimbare de mentalitate, trebuie să ieşim din acest stereotip că nu ne priveşte ce se întâmplă în jurul nostru.
Ne priveşte pe toţi atunci când copiii ies maltrataţi din familii şi ajung să aibă la rândul lor comportamente violente când devin adulţi, ne priveşte pe toţi că acest fenomen menţine societatea bolnavă de fenomenul agresivităţii în familie! Şi în acest domeniu e momentul să trecem de la constatări la fapte, să ne implicăm cu toţii în combaterea violenţei.
Nu uitaţi că timpul nu poate fi întors, iar unele lucruri nu mai pot fi reparate.
Implicaţi-vă acum, să creăm împreună un viitor fără violenţă!
Primul clip al campaniei sociale AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu